Marcajele montane fac posibile traseele pe munte, existența lor făcând sălbăticia montană accesibilă tuturor. Fără trasee marcate, muntele ar deveni un loc greu de străbătut, poate impenetrabil pentru omul de rând de la oraș, accesibil doar celor experimentați și care îl cunosc.
Marcajele permit specialiștilor crearea unor trasee sigure pe munte care ne poartă în siguranță dintr-un punct în altul, de la un obiectiv montan la altul, fie că este vorba despre un lac, un vârf, o poiană, o cabană, etc.
Nu confunda marcajele montane cu indicatoarele montane. Indicatoarele montane se deosebesc in totalitate de marcaje, ele conțin informație scrisă referitoare la direcții, estimări de timp, obiective montane, etc.
Forma și culoarea marcajelor montane nu sunt alese la întâmplare, fiecare având o semnificație bine stabilită.
Așadar, marcajele montane se diferențiază între ele prin formă și culoare, elemente care ne pot oferi informații prețioase despre locul unde ne aflăm, tipul și dificultatea traseului.
Marcajele sunt amplasate pe tot parcursul traseului, la intersecția dintre două sau mai multe trasee, pe vârfuri sau alte obiective. Sunt desenate pe pietre mari, pe copaci, pe stâlpi sau tăblițe speciale și au o distanță între ele care să îți permită ca întotdeauna să îl poți vedea pe următorul. În păduri sunt mai apropiate din cauza vizibilității proaste printre copaci iar în golurile alpine sunt mai depărtate. Pe timp de noapte nu se recomandă îndepărtarea de un marcaj până nu l-ai reperat deja pe următorul cu ajutorul sursei de lumină pe care o ai disponibilă.
De regulă marcajele se încadrează într-un patrulater cu laturi de 16-20 cm, pe fond alb și la crearea lor se folosesc vopseluri reflectorizante, rezistente la soare și apă.
Bandă/Linie verticală pe fond alb - se folosește la traseele principale/magistrale, care sunt în general trasee de creastă.
Crucea cu brațe egale pe fond alb - marchează traseele de legătură, semnalizează traseele de intersecţie.
Triunghiul echilateral pe fond alb sau punctul într-un cerc pe fond alb - sunt prezente pe poteci care coboară de pe văi și indică un traseu secundar. Triunghiul este folosit pentru traseele ce duc spre vârf de munte, iar punctul pentru trasee circuit.
Punctul cu cercuri duble - se folosește la traseele circuit, dus-întors folosindu-se acelaşi traseu în ambele sensuri.
Pătrat roșu sau albastru – semnifică apropierea de rezervații naturale. Nu este un marcaj pentru trasee montane, însă unde acesta este prezent, indică limita unei rezervaţii naturale.
Pătrat cu pătrățele negre și galbene – marchează zonele cu pericol ridicat de avalanșă, apare pe trasee montane unde există un pericol foarte mare de avalanșă.
„C” într-un pătrat – este utilizat la marcarea traseelor pentru bicicliști.
Cerc roșu și cruce albă - în apropierea acestui marcaj se află un post sau refugiu Salvamont.
În afara marcajelor prezentate mai sus se mai folosesc săgeți care păstrează coloritul marcajului, și stâlpi alb-negru care sunt de mare ajutor în zonele de gol alpin.
Culoarea marcajelor are și ea semnificația ei și are legătură cu dificultatea traseului. Roșu este folosit pentru traseele dificile, albastrul pentru cele de dificultate medie iar galbenul pentru traseele ușoare.
Grade de dificultate ale traseelor montane:
- UȘOR - poate fi parcurs de oricine în 3 - 6 ore, cu o diferență de nivel de la 300 la 700 de metri;
- MEDIU - durata în care se parcurge traseul este între 4 și 8 ore, diferența de nivel fiind de la 500 la 1.000 de metri. Este necesară o condiție fizică bună;
- GREU - se poate parcurge în 5-9 ore și are o diferență de nivel de peste 800 de metri.
Niciun comentariu:
Write comentarii